2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conglomerát sn [At: MARIAN-TIȚEICA, FIZ. I, 133 / Pl: ~e / E: fr conglomératJ 1 (Glg) Rocă sedimentară consolidată, formată din sfarâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc. Și: conglomerație (2). 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. Amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. adunătură, amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. 1. Rocă de agregație formată prin transport din sfărîmăturile rotunjite ale altor roci mai vechi și cimentate cu argilă, var, silice etc. [Excursioniștii] ciocăneau conglomerate Și pe sub albele portaluri ieșeau din peșteri dărîmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1120. 2. Fig. Adunătură, amestec, îmbinare nesistematică a unor elemente eterogene. Un conglomerat de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală. BOGZA, A. Î. 63.

conglomerát s. n., pl. conglomeráte

conglomerát s. n., pl. conglomeráte

CONGLOMERÁT s. (GEOL.) (rar) conglomerație.

CONGLOMERÁT s.n. 1. Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrișurilor și a prundișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (Tehn.) Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (Fig.) Adunătură, îngrămădire de lucrări diferite. [< fr. conglomérat, cf. lat. conglomeratus].

CONGLOMERÁT s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat)

CONGLOMERÁT ~e n. 1) Rocă sedimentară formată din fragmente ale unor roci mai vechi, cimentate cu calcar pe cale naturală. 2) fig. Reunire de lucruri diferite; corp din elemente eterogene; amestec; amestecătură. /<fr. conglomérat, lat. conglomeratus

conglomerat n. Geol. stâncă formată din fragmente reunite printr’un ciment.

*conglomerát n., pl. e (lat. con-glomeratum). Geol. Grămădeală naturală de substanțe minerale diverse strîns lipite: această stîncă e un conglomerat. Fig. Grup (politic maĭ ales) compus din fel de fel de oamenĭ. V. concrețiune.

conglomerá vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: ~réz / E: fr conglomérer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

conglomerá (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomereáză

conglomerá vb., ind. prez. 1 sg. conglomeréz, 3 sg. și pl. conglomereáză

CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].

CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într'o singură grămadă.

Intrare: conglomera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conglomera conglomerare conglomerat conglomerând singular plural
conglomerea conglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conglomerez (să) conglomerez conglomeram conglomerai conglomerasem
a II-a (tu) conglomerezi (să) conglomerezi conglomerai conglomerași conglomeraseși
a III-a (el, ea) conglomerea (să) conglomereze conglomera conglomeră conglomerase
plural I (noi) conglomerăm (să) conglomerăm conglomeram conglomerarăm conglomeraserăm, conglomerasem*
a II-a (voi) conglomerați (să) conglomerați conglomerați conglomerarăți conglomeraserăți, conglomeraseți*
a III-a (ei, ele) conglomerea (să) conglomereze conglomerau conglomera conglomeraseră
Intrare: conglomerat
conglomerat substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conglomerat conglomeratul conglomera conglomerata
plural conglomerați conglomerații conglomerate conglomeratele
genitiv-dativ singular conglomerat conglomeratului conglomerate conglomeratei
plural conglomerați conglomeraților conglomerate conglomeratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)