3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conglomerat sn [At: MARIAN-TIȚEICA, FIZ. I, 133 / Pl: ~e / E: fr conglomérat] 1 (Glg) Rocă sedimentară consolidată, formată din sfarâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc. Si: conglomerație (2). 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. Amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. adunătură, amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat.

CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. 1. Rocă de agregație formată prin transport din sfărîmăturile rotunjite ale altor roci mai vechi și cimentate cu argilă, var, silice etc. [Excursioniștii] ciocăneau conglomerate Și pe sub albele portaluri ieșeau din peșteri dărîmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1120. 2. Fig. Adunătură, amestec, îmbinare nesistematică a unor elemente eterogene. Un conglomerat de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală. BOGZA, A. Î. 63.

CONGLOMERÁT s.n. 1. Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrișurilor și a prundișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (Tehn.) Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (Fig.) Adunătură, îngrămădire de lucrări diferite. [< fr. conglomérat, cf. lat. conglomeratus].

CONGLOMERÁT s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat)

CONGLOMERÁT ~e n. 1) Rocă sedimentară formată din fragmente ale unor roci mai vechi, cimentate cu calcar pe cale naturală. 2) fig. Reunire de lucruri diferite; corp din elemente eterogene; amestec; amestecătură. /<fr. conglomérat, lat. conglomeratus

conglomerat n. Geol. stâncă formată din fragmente reunite printr’un ciment.

*conglomerát n., pl. e (lat. con-glomeratum). Geol. Grămădeală naturală de substanțe minerale diverse strîns lipite: această stîncă e un conglomerat. Fig. Grup (politic maĭ ales) compus din fel de fel de oamenĭ. V. concrețiune.

conglomera vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: ~rez / E: fr conglomérer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].

CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într’o singură grămadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglomerát s. n., pl. conglomeráte

conglomerát s. n., pl. conglomeráte

conglomerá (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomereáză

conglomerá vb., ind. prez. 1 sg. conglomeréz, 3 sg. și pl. conglomereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONGLOMERÁT s. (GEOL.) (rar) conglomerație.

CONGLOMERAT s. (GEOL.) (rar) conglomerație.

arată toate definițiile

Intrare: conglomerat (part.)
conglomerat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglomerat
  • conglomeratul
  • conglomeratu‑
  • conglomera
  • conglomerata
plural
  • conglomerați
  • conglomerații
  • conglomerate
  • conglomeratele
genitiv-dativ singular
  • conglomerat
  • conglomeratului
  • conglomerate
  • conglomeratei
plural
  • conglomerați
  • conglomeraților
  • conglomerate
  • conglomeratelor
vocativ singular
plural
Intrare: conglomerat (s.n.)
conglomerat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglomerat
  • conglomeratul
  • conglomeratu‑
plural
  • conglomerate
  • conglomeratele
genitiv-dativ singular
  • conglomerat
  • conglomeratului
plural
  • conglomerate
  • conglomeratelor
vocativ singular
plural
Intrare: conglomera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglomera
  • conglomerare
  • conglomerat
  • conglomeratu‑
  • conglomerând
  • conglomerându‑
singular plural
  • conglomerea
  • conglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglomerez
(să)
  • conglomerez
  • conglomeram
  • conglomerai
  • conglomerasem
a II-a (tu)
  • conglomerezi
(să)
  • conglomerezi
  • conglomerai
  • conglomerași
  • conglomeraseși
a III-a (el, ea)
  • conglomerea
(să)
  • conglomereze
  • conglomera
  • conglomeră
  • conglomerase
plural I (noi)
  • conglomerăm
(să)
  • conglomerăm
  • conglomeram
  • conglomerarăm
  • conglomeraserăm
  • conglomerasem
a II-a (voi)
  • conglomerați
(să)
  • conglomerați
  • conglomerați
  • conglomerarăți
  • conglomeraserăți
  • conglomeraseți
a III-a (ei, ele)
  • conglomerea
(să)
  • conglomereze
  • conglomerau
  • conglomera
  • conglomeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conglomerat (s.n.)

  • 1. Rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conglomerație un exemplu
    exemple
    • [Excursioniștii] ciocăneau conglomerate Și pe sub albele portaluri ieșeau din peșteri dărîmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tehnică Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant.
      surse: DN
    • 1.2. economie Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție.
      surse: DN
    • 1.3. figurat Amestec, îmbinare de elemente eterogene.
      exemple
      • Un conglomerat de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală. BOGZA, A. Î. 63.
        surse: DLRLC

etimologie:

conglomera

etimologie: