2 intrări

15 definiții

conglomeráre sf [At: DA / Pl: ~rắri / E: conglomera] 1 Unire. 2 Îngrămădire într-o masă unică Și: conglomerație (1).

CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei. – V. conglomera.

CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei. – V. conglomera.

conglomeráre s. f., g.-d. art. conglomerắrii; pl. conglomerắri

conglomeráre s. f., g.-d. art. conglomerării; pl. conglomerări

CONGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei; conglomerație. [< conglomera].

conglomerá vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: ~réz / E: fr conglomérer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

conglomerá (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomereáză

conglomerá vb., ind. prez. 1 sg. conglomeréz, 3 sg. și pl. conglomereáză

CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].

CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)

*conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într'o singură grămadă.

Intrare: conglomera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conglomera conglomerare conglomerat conglomerând singular plural
conglomerea conglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conglomerez (să) conglomerez conglomeram conglomerai conglomerasem
a II-a (tu) conglomerezi (să) conglomerezi conglomerai conglomerași conglomeraseși
a III-a (el, ea) conglomerea (să) conglomereze conglomera conglomeră conglomerase
plural I (noi) conglomerăm (să) conglomerăm conglomeram conglomerarăm conglomeraserăm, conglomerasem*
a II-a (voi) conglomerați (să) conglomerați conglomerați conglomerarăți conglomeraserăți, conglomeraseți*
a III-a (ei, ele) conglomerea (să) conglomereze conglomerau conglomera conglomeraseră
Intrare: conglomerare
conglomerare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conglomerare conglomerarea
plural conglomerări conglomerările
genitiv-dativ singular conglomerări conglomerării
plural conglomerări conglomerărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)