2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conglomerare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: conglomera] 1 Unire. 2 Îngrămădire într-o masă unică Si: conglomerație (1).

CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei. – V. conglomera.

CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei. – V. conglomera.

CONGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei; conglomerație. [< conglomera].

conglomera vtr [At: V. ROM. sept-oct. 1935, 102 / Pzi: ~rez / E: fr conglomérer, lat conglomero, -are] 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) îngrămădi într-o masă unică.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.

CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].

CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)

*conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într’o singură grămadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglomeráre s. f., g.-d. art. conglomerắrii; pl. conglomerắri

conglomeráre s. f., g.-d. art. conglomerării; pl. conglomerări

conglomerá (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomereáză

conglomerá vb., ind. prez. 1 sg. conglomeréz, 3 sg. și pl. conglomereáză

Intrare: conglomerare
conglomerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglomerare
  • conglomerarea
plural
  • conglomerări
  • conglomerările
genitiv-dativ singular
  • conglomerări
  • conglomerării
plural
  • conglomerări
  • conglomerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conglomera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglomera
  • conglomerare
  • conglomerat
  • conglomeratu‑
  • conglomerând
  • conglomerându‑
singular plural
  • conglomerea
  • conglomerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglomerez
(să)
  • conglomerez
  • conglomeram
  • conglomerai
  • conglomerasem
a II-a (tu)
  • conglomerezi
(să)
  • conglomerezi
  • conglomerai
  • conglomerași
  • conglomeraseși
a III-a (el, ea)
  • conglomerea
(să)
  • conglomereze
  • conglomera
  • conglomeră
  • conglomerase
plural I (noi)
  • conglomerăm
(să)
  • conglomerăm
  • conglomeram
  • conglomerarăm
  • conglomeraserăm
  • conglomerasem
a II-a (voi)
  • conglomerați
(să)
  • conglomerați
  • conglomerați
  • conglomerarăți
  • conglomeraserăți
  • conglomeraseți
a III-a (ei, ele)
  • conglomerea
(să)
  • conglomereze
  • conglomerau
  • conglomera
  • conglomeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conglomerare

  • 1. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: conglomerație

etimologie:

  • vezi conglomera
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

conglomera

etimologie: