2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

congenér, ~ă [At: IORGA, L. II, 37 / Pl: ~i, ~e / E: fr congénère, lat congener] 1 a De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă Si: congeneric. 2 smf, a (Persoană) care face parte din aceeași națiune cu...

CONGÉNER, -Ă, congeneri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre animale și plante) Care aparține aceleiași specii sau aceluiași gen cu alt animal sau altă plantă. 2. S. m. și f. Persoană care este de același neam cu cineva sau este din aceeași națiune cu altcineva. – Din fr. congénère, lat. congener.

CONGÉNER, -Ă, congeneri, -e, adj. De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă. – Din fr. congénère, lat. congener.

CONGÉNER, -Ă adj. De același gen sau de aceeași specie cu altă ființă. [< fr. congénère, cf. lat. congener < con – cu, genus – neam].

CONGENÉR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aparține aceluiași gen, aceleiași specii; înrudit. (< fr. congénère, lat. congener)

congener a. care este de aceeaș specie: animale congenere.

congéner, -ă adj. (lat. cón-gener, -genéris, d. con-, împreună, și genus, géneris, gen, rasă; it. congénere, fr. congénère). De acelașĭ gen, de aceĭașĭ specie, înrudit: plante, cuvinte congénere. Anat. Mușchĭ congénerĭ, care concură la aceĭașĭ mișcare. – Fals -nér (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

congéner adj. m., pl. congéneri; f. congéneră, pl. congénere

congenér adj. m., pl. congenéri; f. sg. congenéră, pl. congenére

Intrare: congeneră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congene
  • congenera
plural
  • congenere
  • congenerele
genitiv-dativ singular
  • congenere
  • congenerei
plural
  • congenere
  • congenerelor
vocativ singular
  • congene
  • congenero
plural
  • congenerelor
Intrare: congener (adj.)
congener1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congener
  • congenerul
  • congeneru‑
  • congene
  • congenera
plural
  • congeneri
  • congenerii
  • congenere
  • congenerele
genitiv-dativ singular
  • congener
  • congenerului
  • congenere
  • congenerei
plural
  • congeneri
  • congenerilor
  • congenere
  • congenerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

congener (adj.)

  • 1. (Despre animale și plante) Care aparține aceleiași specii sau aceluiași gen cu alt animal sau altă plantă.
    surse: MDA2 DEX '09 DN MDN '00 sinonime: congeneric înrudit

etimologie:

congener, -ă (persoană) congener congeneră

  • 1. Persoană care este de același neam cu cineva sau este din aceeași națiune cu altcineva.
    surse: MDA2 DEX '09 MDN '00

etimologie: