2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGÉNER, -Ă, congeneri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre animale și plante) Care aparține aceleiași specii sau aceluiași gen cu alt animal sau altă plantă. 2. S. m. și f. Persoană care este de același neam cu cineva sau este din aceeași națiune cu altcineva. – Din fr. congénère, lat. congener.
congenér, ~ă [At: IORGA, L. II, 37 / Pl: ~i, ~e / E: fr congénère, lat congener] 1 a De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă Si: congeneric. 2 smf, a (Persoană) care face parte din aceeași națiune cu...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONGÉNER, -Ă, congeneri, -e, adj. De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă. – Din fr. congénère, lat. congener.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de irene_bujenita
- acțiuni
CONGÉNER, -Ă adj. De același gen sau de aceeași specie cu altă ființă. [< fr. congénère, cf. lat. congener < con – cu, genus – neam].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONGENÉR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aparține aceluiași gen, aceleiași specii; înrudit. (< fr. congénère, lat. congener)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congener a. care este de aceeaș specie: animale congenere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
congéner, -ă adj. (lat. cón-gener, -genéris, d. con-, împreună, și genus, géneris, gen, rasă; it. congénere, fr. congénère). De acelașĭ gen, de aceĭașĭ specie, înrudit: plante, cuvinte congénere. Anat. Mușchĭ congénerĭ, care concură la aceĭașĭ mișcare. – Fals -nér (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
congéner adj. m., pl. congéneri; f. congéneră, pl. congénere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congenér adj. m., pl. congenéri; f. sg. congenéră, pl. congenére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
congener (adj.)
- 1. (Despre animale și plante) Care aparține aceleiași specii sau aceluiași gen cu alt animal sau altă plantă.surse: MDA2 DEX '09 DN MDN '00 sinonime: congeneric înrudit
etimologie:
- limba franceză congénèresurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină congenersurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
congener, -ă (persoană) congeneră
- 1. Persoană care este de același neam cu cineva sau este din aceeași națiune cu altcineva.surse: MDA2 DEX '09 MDN '00
etimologie:
- limba franceză congénèresurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
- limba latină congenersurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00