7 definiții pentru congeminație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

congeminație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr congemination, lat congeminatio] (Rar) Formație dublă simultană.

CONGEMINÁȚIE s. f. (Biol.) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.

CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.

CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare.[1] [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].

  1. Termen inexistent în dicționar. — gall

CONGEMINÁȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

congemináție (rar) (-ți-e) s. f., art. congemináția (-ți-a), g.-d. congemináții, art. congemináției

congemináție s. f. (sil. -ți-e), art. congemináția (sil. -ți-a), g.-d. congemináții, art. congemináției

Intrare: congeminație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congeminație
  • congeminația
plural
genitiv-dativ singular
  • congeminații
  • congeminației
plural
vocativ singular
plural

congeminație

  • 1. biologie Formație dublă simultană.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: