2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

congeláre sf [At: IOANOVICI, TEHN. 352 / Pl: ~lắri / E: congela] Înghețare.

CONGELÁRE, congelări, s. f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei. ♦ Înghețare a soluțiilor apoase și a soluțiilor albuminoase dintr-un corp prin coborârea artificială a temperaturii în vederea conservării mai îndelungate. – V. congela.

CONGELÁRE, congelări, s. f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei. ♦ Înghețare a soluțiilor apoase și a soluțiilor albuminoase dintr-un corp prin coborârea artificială a temperaturii în vederea conservării mai îndelungate. – V. congela.

CONGELARE s. f. Acțiunea de a congela. Congelarea peștelui.

congeláre s. f., g.-d. art. congelắrii; pl. congelắri

congeláre s. f., g.-d. art. congelării; pl. congelări

CONGELÁRE s. înghețare. (~ cărnii.)

CONGELÁRE s.f. Acțiunea de a congela și rezultatul ei; (spec.) conservare a cărnii prin înghețare. [< congela].

congelá vt [At: DA / Pzi: ~léz / E: fr congeler, lat congelo, -are] 1 A îngheța. 2 A supune un aliment acțiunii frigului, pentru a-l conserva.

CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. – Din fr. congeler, lat. congelare.

CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. – Din fr. congeler, lat. congelare.

CONGELÁ, congelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lichide) A face să treacă din stare lichidă în stare solidă; a îngheța, a solidifica. ♦ (Cu privire la alimente) A supune acțiunii frigului pentru a conserva. Carnea a fost congelată.

congelá (a ~) vb., ind. prez. 3 congeleáză

congelá vb., ind. prez. 1 sg. congeléz, 3 sg. și pl. congeleáză

CONGELÁ vb. a îngheța. (~ un aliment.)

A congela ≠ a decongela

CONGELÁ vb. I. tr. A face ca un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța, a solidifica. ♦ A conserva prin acțiunea frigului (alimente etc.). [< fr. congeler].

CONGELÁ vb. tr. a face un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța. ♦ a conserva produse alimentare prin frig. (< fr. congeler, lat. congelare)

A CONGELÁ ~éz tranz. 1) (lichide) A solidifica prin răcire; a face să înghețe. 2) (produse alimentare) A supune acțiunii frigului în vederea conservării. /<fr. congeler, lat. congelare

congelà v. a face să treacă în stare de ghiață.

Intrare: congela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) congela congelare congelat congelând singular plural
congelea congelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) congelez (să) congelez congelam congelai congelasem
a II-a (tu) congelezi (să) congelezi congelai congelași congelaseși
a III-a (el, ea) congelea (să) congeleze congela congelă congelase
plural I (noi) congelăm (să) congelăm congelam congelarăm congelaserăm, congelasem*
a II-a (voi) congelați (să) congelați congelați congelarăți congelaserăți, congelaseți*
a III-a (ei, ele) congelea (să) congeleze congelau congela congelaseră
Intrare: congelare
congelare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular congelare congelarea
plural congelări congelările
genitiv-dativ singular congelări congelării
plural congelări congelărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)