2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confruntațiune sf vz confruntație

CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație.

CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație.

CONFRUNTAȚIÚNE s.f. v. confruntație.

confruntație sf [At: DA / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confrontation] (Nob) Confruntare (1).

CONFRUNTÁȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.] – Din fr. confrontation.

CONFRUNTÁȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.] – Din fr. confrontation.

CONFRUNTÁȚIE s.f. Confruntare. [Gen. -iei, var. confruntațiune s.f. / < fr. confrontation].

CONFRUNTÁȚIE s. f. confruntare. (< fr. confrontation, lat. confrontatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confruntáție (rar) (-ți-e) s. f., art. confruntáția (-ți-a), g.-d. art. confruntáției; pl. confruntáții, art. confruntáțiile (-ți-i-)

confruntáție s. f. (sil. -ți-e), art. confruntáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confruntáției; pl. confruntáții, art. confruntáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: confruntațiune
confruntațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: confruntație
confruntație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntație
  • confruntația
plural
  • confruntații
  • confruntațiile
genitiv-dativ singular
  • confruntații
  • confruntației
plural
  • confruntații
  • confruntațiilor
vocativ singular
plural
confruntațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntațiune
  • confruntațiunea
plural
  • confruntațiuni
  • confruntațiunile
genitiv-dativ singular
  • confruntațiuni
  • confruntațiunii
plural
  • confruntațiuni
  • confruntațiunilor
vocativ singular
plural

confruntație confruntațiune

etimologie: