2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație.

CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație.

confruntațiune sf vz confruntație

CONFRUNTAȚIÚNE s.f. v. confruntație.

CONFRUNTÁȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.] – Din fr. confrontation.

CONFRUNTÁȚIE, confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.] – Din fr. confrontation.

confruntație sf [At: DA / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confrontation] (Nob) Confruntare (1).

CONFRUNTÁȚIE s.f. Confruntare. [Gen. -iei, var. confruntațiune s.f. / < fr. confrontation].

CONFRUNTÁȚIE s. f. confruntare. (< fr. confrontation, lat. confrontatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confruntáție (rar) (-ți-e) s. f., art. confruntáția (-ți-a), g.-d. art. confruntáției; pl. confruntáții, art. confruntáțiile (-ți-i-)

confruntáție s. f. (sil. -ți-e), art. confruntáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confruntáției; pl. confruntáții, art. confruntáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: confruntațiune
confruntațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: confruntație
confruntație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntație
  • confruntația
plural
  • confruntații
  • confruntațiile
genitiv-dativ singular
  • confruntații
  • confruntației
plural
  • confruntații
  • confruntațiilor
vocativ singular
plural
confruntațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntațiune
  • confruntațiunea
plural
  • confruntațiuni
  • confruntațiunile
genitiv-dativ singular
  • confruntațiuni
  • confruntațiunii
plural
  • confruntațiuni
  • confruntațiunilor
vocativ singular
plural

confruntație confruntațiune

etimologie: