13 definiții pentru confluență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. 1. Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2. Fig. Loc de întâlnire, contact. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. confluence.

confluență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / P: ~lu-en~ / Pl: ~țe / E: fr confluence, it confluenza] 1 Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2 (Fig) Punct în care se intersectează două curente, idei etc.

CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.

CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de întîlnire a două cursuri de apă. Confluența Oltului cu Dunărea.Fig. Cele dinții pasări sălbatice, călătorind spre sud, se învîrteau sus, într-o confluență a vînturilor. CAMILAR, TEM. 337.

CONFLUÉNȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].

CONFLUÉNȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)

CONFLUÉNȚĂ ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. confluenței; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence

confluență f. locul unde se împreună două cursuri de apă.

*confluénță f., pl. e (lat. con-fluentia). Locu unde se împreună două rîurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confluénță (flu-en-) s. f., g.-d. art. confluénței; pl. confluénțe

confluénță s. f. → fluență


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFLUÉNȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

CONFLUENȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

Intrare: confluență
confluență substantiv feminin
  • silabație: con-flu-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confluență
  • confluența
plural
  • confluențe
  • confluențele
genitiv-dativ singular
  • confluențe
  • confluenței
plural
  • confluențe
  • confluențelor
vocativ singular
plural

confluență

  • 1. Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: răscruce attach_file un exemplu
    exemple
    • Confluența Oltului cu Dunărea.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Loc de întâlnire.
    exemple
    • Cele dintîi pasări sălbatice, călătorind spre sud, se învîrteau sus, într-o confluență a vînturilor. CAMILAR, TEM. 337.
      surse: DLRLC

etimologie: