2 intrări
15 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFIÉRE s.f. Acțiunea de a confia. [Pron. -fi-e-. / < confia].
CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
confiá [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. și pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confia vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: con-fi-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
confiere
- 1. Acțiunea de a confia.surse: DN
etimologie:
- confiasurse: DN
confia livresc
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: încredința
etimologie:
- limba franceză confiersurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN