11 definiții pentru confient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confiént, ~ă a [At: DA / P: ~fi-ent / V: ~iánt / Pl: ~nți, ~e / E: fr confiant] (Frî) 1 Credul. 2 Încrezător.

CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Rar) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.

CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.

CONFIÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pron. -fi-ent. / < fr. confiant].

CONFIÉNT, -Ă adj. încrezător. (< fr. confiant)

confient a. dispus la confiență, încrezător.

*confiént, -ă adj. (fr. confiant, part. prez. d. confier, lat. confidere, a încredința). Barb. Încrezător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confiént (rar) (-fi-ent) adj. m., pl. confiénți; f. confiéntă, pl. confiénte

confiént adj. m. (sil. -fi-ent), pl. confiénți; f. sg. confiéntă, pl. confiénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFIÉNT adj. v. încrezător.

Intrare: confient
confient adjectiv
  • silabație: con-fi-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confient
  • confientul
  • confientu‑
  • confientă
  • confienta
plural
  • confienți
  • confienții
  • confiente
  • confientele
genitiv-dativ singular
  • confient
  • confientului
  • confiente
  • confientei
plural
  • confienți
  • confienților
  • confiente
  • confientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confient

etimologie: