16 definiții pentru confiență confianță conființă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confiență sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / P: ~fi-en- / V: ~ian~, ~iin~ / Pl: ~țe / E: fr confiance] (Frî) Încredere în cineva. modificată

CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Rar) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-.Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance.

CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-.Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance.

CONFIÉNȚĂ s. f. (Franțuzism învechit) Încredere în cineva. Te adresezi... la oamenii în care ai confiență. GHICA, S. 586. Să mă onoreze cu confiență. sa. ALECSANDRI, T. 1300. – Pronunțat: -fi-en-.

CONFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianță s.f. / < fr. confiance].

CONFIÉNȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance)

confiență f. 1. încredere; 2. speranță fermă: am confiență în ajutorul vostru.

*confiénță f., pl. e (fr. confiance). Barb. Încredere.

confianță sf vz confiență

conființă sf vz confiență

CONFIÁNȚĂ s. f. v. confiență.

CONFIÁNȚĂ s. f. v. confiență.

CONFIÁNȚĂ s.f. v. confiență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confiénță (rar) (-fi-en-) s. f., g.-d. art. confiénței; pl. confiénțe

confiénță s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confiénței; pl. confiénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFIÉNȚĂ s. v. încredere.

Intrare: confiență
confiență substantiv feminin
  • silabație: con-fi-en-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiență
  • confiența
plural
  • confiențe
  • confiențele
genitiv-dativ singular
  • confiențe
  • confienței
plural
  • confiențe
  • confiențelor
vocativ singular
plural
confianță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confianță
  • confianța
plural
  • confianțe
  • confianțele
genitiv-dativ singular
  • confianțe
  • confianței
plural
  • confianțe
  • confianțelor
vocativ singular
plural
conființă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conființă
  • conființa
plural
  • conființe
  • conființele
genitiv-dativ singular
  • conființe
  • conființei
plural
  • conființe
  • conființelor
vocativ singular
plural

confiență confianță conființă

  • 1. rar Încredere în cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: încredere 2 exemple
    exemple
    • Te adresezi... la oamenii în care ai confiență. GHICA, S. 586.
      surse: DLRLC
    • Să mă onoreze cu confiența sa. ALECSANDRI, T. 1300.
      surse: DLRLC
  • comentariu Franțuzism învechit.
    surse: DLRLC

etimologie: