2 intrări

9 definiții

confederát2, ~ă smf, a [At: DUMITRACHE, 366 / Pl: ~áți, ~e / E: confedera] 1-2 (Persoană) care face parte dintr-o confederație (1-2).

CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. – Din fr. confédéré.

CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. – Din fr. confédéré.

confederát adj. m., s. m., pl. confederáți; adj. f., s. f. confederátă, pl. confederáte

confederát adj. m., s. m., pl. confederáți; f. sg. confederátă, pl. confederáte

CONFEDERÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr. confédéré].

CONFEDERÁT, -Ă s. m. f. cel care face parte dintr-o confederație. (< fr. confédéré)

confederat m. cel unit printr’o confederațiune.

*confederát, -ă s. și adj. (lat. confoederatus). Unit pin [!] confederațiune.

Intrare: confederat (adj.)
confederat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confederat confederatul confedera confederata
plural confederați confederații confederate confederatele
genitiv-dativ singular confederat confederatului confederate confederatei
plural confederați confederaților confederate confederatelor
vocativ singular
plural
Intrare: confederată
confederată substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confedera confederata
plural confederate confederatele
genitiv-dativ singular confederate confederatei
plural confederate confederatelor
vocativ singular
plural