opțiuni

6 definiții pentru confareație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confareație sf [At: DEX2 / P: ~re-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr confarréation, lat confarreatio] (Ist; rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor.

CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.

CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.

CONFAREÁȚIE s.f. Căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. [Pron. -re-a-ți-e, gen. -iei. / < lat. confarreatio, cf. fr. confarréation].

CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confareáție (rar) (-re-a-ți-e) s. f., art. confareáția (-ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (-ți-i-)

confareáție s. f. (sil. -re-a-ți-e), art. confareáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: confareație
confareație substantiv feminin
  • silabație: con-fa-re-a-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confareație
  • confareația
plural
  • confareații
  • confareațiile
genitiv-dativ singular
  • confareații
  • confareației
plural
  • confareații
  • confareațiilor
vocativ singular —
plural —

confareație

  • 1. rar Căsătorie religioasă rezervată patricienilor.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: