confareație sf [At: DEX² / P: ~re-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr confarréation, lat confarreatio] (Ist; rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor.

CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.

CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.

confareáție (rar) (-re-a-ți-e) s. f., art. confareáția (-ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (-ți-i-)

confareáție s. f. (sil. -re-a-ți-e), art. confareáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (sil. -ți-i-)

CONFAREÁȚIE s.f. Căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. [Pron. -re-a-ți-e, gen. -iei. / < lat. confarreatio, cf. fr. confarréation].

CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio)