10 definiții pentru confabulație

confabuláție sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr confabulation] Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare Și: mitomanie.

CONFABULÁȚIE, confabulații, s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în relatarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.

CONFABULÁȚIE, confabulații, s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.

confabuláție (-ți-e) s. f., art. confabuláția (-ți-a), g.-d. art. confabuláției; pl. confabuláții, art. confabuláțiile (-ți-i-)

confabuláție s. f. → fabulație

CONFABULÁȚIE s. v. mitomanie.

CONFABULÁȚIE s.f. (Med.) Tulburare de memorie, constând din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trăit. [Gen. -iei. / < fr. confabulation, cf. lat. confabulatio – conversație].

CONFABULÁȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr. confabulation, lat. confabulatio)

CONFABULÁȚIE f. Stare psihică patologică, manifestată prin tendința de a prezenta drept reale unele fapte sau realități imaginare; mitomanie. [Sil. -ți-e] /<fr. confabulation


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFABULÁȚIE s. (MED.) mitomanie.

Intrare: confabulație
confabulație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confabulație confabulația
plural confabulații confabulațiile
genitiv-dativ singular confabulații confabulației
plural confabulații confabulațiilor
vocativ singular
plural