CONFABULAȚIE, confabulații, s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în relatarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.

confabulație sf [At: DEX² / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr confabulation] Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare Si: mitomanie.

CONFABULAȚIE, confabulații, s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation.

CONFABULAȚIE s.f. (Med.) Tulburare de memorie, constînd din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trăit. [Gen. -iei. / < fr. confabulation, cf. lat. confabulatio – conversație].

CONFABULAȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr. confabulation, lat. confabulatio)

CONFABULAȚIE f. Stare psihică patologică, manifestată prin tendința de a prezenta drept reale unele fapte sau realități imaginare; mitomanie. [Sil. -ți-e] /<fr. confabulation

confabulație (desp. -ți-e) s. f., art. confabulația (desp. -ți-a), g.-d. art. confabulației; pl. confabulații, art. confabulațiile (desp. -ți-i-)

confabulație (-ți-e) s. f., art. confabulația (-ți-a), g.-d. art. confabulației; pl. confabulații, art. confabulațiile (-ți-i-)

confabulație s. f. → fabulație

CONFABULAȚIE s. v. mitomanie.

CONFABULAȚIE s. (MED.) mitomanie.