10 definiții pentru conetabil

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONETABIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în Evul Mediu. – Din fr. connétable.

conetabil sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr connétable] (Ist) Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în feudalism.

CONETABIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în timpul feudalismului. – Din fr. connétable.

CONETABIL s.m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. [< fr. connétable, cf. lat. t. comes stabuli – conte al grajdurilor].

CONETABIL s. m. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu. ◊ comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. (< fr. connétable)

conetabil m. sub vechii regi ai Franței, primul ofițer militar al coroanei care avea comanda generală a oștirilor: co-netabilul de Burbon trădă Franța sub Francisc I. V. comis.

*connétable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stábuli, „cómitele staululuĭ [grajduluĭ]”, adică „șefu cailor regalĭ, mareșal, mare grăjdar”. E greșit a zice rom. conetabil, că aicĭ nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim în vechea Francie. – La 1191, desființîndu-se demnitatea de seneșal, connetable ajunse cel maĭ mare demnitar al monarhiiĭ. Ludovic XIII, după sfatu luĭ Richelieu, desființă această demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I îl făcu pe fratele săŭ Ludovic connétable și institui și un viceconnétable, care fu Berthier, principe de Wagram. Ceĭ maĭ celebri connétables în vechea monarhie fură: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) și Lesdiguières (1622). V. mareșal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conetabil (comandant) s. m., pl. conetabili

!conetabil (comandant) s. m., pl. conetabili

Intrare: conetabil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conetabil
  • conetabilul
  • conetabilu‑
plural
  • conetabili
  • conetabilii
genitiv-dativ singular
  • conetabil
  • conetabilului
plural
  • conetabili
  • conetabililor
vocativ singular
  • conetabilule
  • conetabile
plural
  • conetabililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conetabil, conetabilisubstantiv masculin

  • 1. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în Evul Mediu. MDA2 DEX '09 DN
  • 2. Primul ofițer al casei regale franceze în Evul Mediu. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.