9 definiții pentru conetabil

conetábil sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr connétable] (Ist) Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în feudalism.

CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în Evul Mediu. – Din fr. connétable.

CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în timpul feudalismului. – Din fr. connétable.

!conetábil (comandant) s. m., pl. conetábili

conetábil s. m., pl. conetábili

CONETÁBIL s.m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. [< fr. connétable, cf. lat.t. comes stabuli – conte al grajdurilor].

CONETÁBIL s. m. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu. ◊ comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. (< fr. connétable)

conetabil m. sub vechii regi ai Franței, primul ofițer militar al coroanei care avea comanda generală a oștirilor: co-netabilul de Burbon trădă Franța sub Francisc I. V. comis.

*connétable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stábuli, „cómitele staululuĭ [grajduluĭ]”, adică „șefu cailor regalĭ, mareșal, mare grăjdar”. E greșit a zice rom. conetabil, că aicĭ nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim în vechea Francie. – La 1191, desființîndu-se demnitatea de seneșal, connetable ajunse cel maĭ mare demnitar al monarhiiĭ. Ludovic XIII, după sfatu luĭ Richelieu, desființă această demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I îl făcu pe fratele săŭ Ludovic connétable și institui și un viceconnétable, care fu Berthier, principe de Wagram. Ceĭ maĭ celebri connétables în vechea monarhie fură: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) și Lesdiguières (1622). V. mareșal.

Intrare: conetabil
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conetabil conetabilul
plural conetabili conetabilii
genitiv-dativ singular conetabil conetabilului
plural conetabili conetabililor
vocativ singular
plural