7 definiții pentru conduplicație

conduplicáție sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr conduplication] 1 (Bot) Stare a unui organ conduplicat. 2 (Înv) Repetiție a unui cuvânt la începutul sau la sfârșitul unei fraze.

CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

conduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. conduplicáția (-ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (-ți-i-)

conduplicáție s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)

CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].

CONDUPLICÁȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)

Intrare: conduplicație
conduplicație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conduplicație conduplicația
plural conduplicații conduplicațiile
genitiv-dativ singular conduplicații conduplicației
plural conduplicații conduplicațiilor
vocativ singular
plural