7 definiții pentru conduplicație conduplicațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.
CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conduplicație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr conduplication] 1 (Bot) Stare a unui organ conduplicat. 2 (Înv) Repetiție a unui cuvânt la începutul sau la sfârșitul unei fraze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDUPLICÁȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDUPLICAȚIÚNE s.f. v. conduplicație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. conduplicáția (-ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conduplicáție s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: con-du-pli-ca-ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conduplicație conduplicațiune
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză conduplicationsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN