7 definiții pentru conduplicație conduplicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conduplicație sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr conduplication] 1 (Bot) Stare a unui organ conduplicat. 2 (Înv) Repetiție a unui cuvânt la începutul sau la sfârșitul unei fraze.

CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].

CONDUPLICÁȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)

CONDUPLICAȚIÚNE s.f. v. conduplicație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. conduplicáția (-ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (-ți-i-)

conduplicáție s. f. (sil. -pli; -ți-e), art. conduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: conduplicație
conduplicație substantiv feminin
  • silabație: con-du-pli-ca-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduplicație
  • conduplicația
plural
  • conduplicații
  • conduplicațiile
genitiv-dativ singular
  • conduplicații
  • conduplicației
plural
  • conduplicații
  • conduplicațiilor
vocativ singular
plural
conduplicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduplicațiune
  • conduplicațiunea
plural
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunile
genitiv-dativ singular
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunii
plural
  • conduplicațiuni
  • conduplicațiunilor
vocativ singular
plural

conduplicație conduplicațiune

  • 1. botanică Stare a unui organ conduplicat.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: