7 definiții pentru conductiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conductív2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr conductive] 1 Care se referă la conductibilitatea (2) electrică. 2 Specific conductibilității (2) electrice. 3 Care provine din conductibilitatea (2) electrică. 4 Care aparține conductibilității electrice. 5 (Îs) Legătură ~ă Legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conducător (3) electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector.

conductív1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conduce] Conductivitate.

CONDUCTÍV, -Ă, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrică. ◊ Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legătură galvanică. – Din fr. conductive.

CONDUCTÍV, -Ă, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrică. ◊ Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legătură galvanică. – Din fr. conductive.

CONDUCTÍV, -Ă adj. Referitor la conductibilitatea electrică; care conduce, conductor. [< fr. conductif].

CONDUCTÍV, -Ă adj. referitor la conductibilitatea electrică. (< fr. conductif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conductív adj. m., pl. conductívi; f. conductívă, pl. conductíve

conductív adj. m., pl. conductívi; f. sg. conductívă, pl. conductíve

Intrare: conductiv
conductiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductiv
  • conductivul
  • conductivu‑
  • conducti
  • conductiva
plural
  • conductivi
  • conductivii
  • conductive
  • conductivele
genitiv-dativ singular
  • conductiv
  • conductivului
  • conductive
  • conductivei
plural
  • conductivi
  • conductivilor
  • conductive
  • conductivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conductiv

  • 1. Referitor la conductibilitatea electrică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legătură galvanică.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Care conduce.
      surse: DN sinonime: conductor (adj., s.n.)

etimologie: