8 definiții pentru conductanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDUCTANȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.
CONDUCTANȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conductanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr conductance] Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor (8) și tensiunea continuă aflată la capetele sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDUCTANȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDUCTANȚĂ s. f. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței. (< fr. conductance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDUCTANȚĂ ~e f. Mărime care definește capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau a unui circuit. /<fr. conductance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conductanță s. f., g.-d. art. conductanței; pl. conductanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conductanță s. f., g.-d. art. conductanței; pl. conductanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conductanță s. f., g.-d. art. conductanței; pl. conductanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conductanță, conductanțesubstantiv feminin
- 1. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- conductance MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.