13 definiții pentru conduct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condúct sn [At: MARIAN, NU. 641 / Pl: ~e / E: ger Kondukt, lat conductus] 1 Conductă (1). 2 (Reg) Convoi. 3 (Îs) ~ de facle Retragere cu torțe. 4 Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub.

CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.

CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.

CONDÚCT s.n. v. conductă.

CONDÚCT s. n. formație anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)

CONDÚCT ~e n. Formație anatomică asemănătoare cu un tub. ~ auditiv extern. /<germ. Kondukt

conduct n. canal îngust, țeava pentru lichide sau gaze: conduct suteran.

*condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.

CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condúct (formațiune anatomică) s. n., pl. condúcte

condúct (anat.) s. n., pl. condúcte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)

CONDUCT s. (ANAT.) canal, tub. (~ auditiv extern.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

conduct vulcanic, (engl. = neck) corp cilindroid de materie fierbinte care se deplasează spre supr. litosferei provenind din astenosferă sau mantaua profundă. C. are un traiect vertical, o tendință de pătrundere în baza litosferei și, probabil, o poziție fixă în manta. Străpungând litosfera, c. generează vulcanismul oceanic. Sin. plume (engl.). V. și zonă fierbinte.

Intrare: conduct
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduct
  • conductul
  • conductu‑
plural
  • conducte
  • conductele
genitiv-dativ singular
  • conduct
  • conductului
plural
  • conducte
  • conductelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conduct

etimologie: