9 definiții pentru conducție

condúcție sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr conduction] 1-3 Conductibilitate (1-3).

CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Conductibilitate. – Din fr. conduction.

CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction.

condúcție (-ți-e) s. f., art. condúcția (-ți-a), g.-d. condúcții, art. condúcției

condúcție s. f. (sil. -ți-e), art. condúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. condúcției; pl. condúcții

CONDÚCȚIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction].

CONDÚCȚIE s. f. 1. fenomenul trecerii căldurii sau electricității prin corpuri conducătoare. 2. acțiunea de transmitere a influxului nervos. (< fr. conduction)

CONDUCȚIE TÉRMICĂ s. v. termoconducție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONDUCȚIE TÉRMICĂ s. (FIZ.) termoconducție.

Intrare: conducție
conducție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conducție conducția
plural conducții conducțiile
genitiv-dativ singular conducții conducției
plural conducții conducțiilor
vocativ singular
plural