7 definiții pentru condrom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condrom sn [At: DEX2 / Pl: ~oame / E: fr chondrome] Tumoare benignă a țesutului cartilaginos.

CONDRÓM, condroame, s. n. Tumoare benignă cartilaginoasă. – Din fr. condrome.

CONDRÓM, condroame, s. n. Tumoare benignă cartilaginoasă. – Din fr. condrome.

CONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a țesutului cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. chondrome, cf. gr. chondros – cartilaj].

CONDRÓM s. n. tumoare benignă a țesutului cartilaginos. (< fr. chondrome)

CONDRÓM ~oáme n. Tumoare benignă a țesutului cartilaginos. /<fr. condrome


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condróm s. n., pl. condroáme

condróm s. n., pl. condroáme

Intrare: condrom
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condrom
  • condromul
  • condromu‑
plural
  • condroame
  • condroamele
genitiv-dativ singular
  • condrom
  • condromului
plural
  • condroame
  • condroamelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condrom

  • 1. Tumoare benignă cartilaginoasă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: