10 definiții pentru condominiu

condomíniu sn [At: DA / V: ~um / Pl: ~ii / E: lat condominium] Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu.

CONDOMÍNIU, condominii, s. n. Exercitare a suveranității asupra aceluiași teritoriu de către două sau mai multe state. ♦ P. ext. Teritoriu supus unui astfel de regim. [Pr.: -niu] – Din fr. condominium.

CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium.

CONDOMÍNIU s. n. Exercitarea în comun de către două sau mai multe țări a puterii de stat asupra aceluiași teritoriu.

!condomíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. condomíniul; pl. condomínii

condomíniu s. n. [-niu pron. -nĭu], art. condomíniul

CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate].

CONDOMÍNIU s. n. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu. (< fr., engl. condominium)

CONDOMÍNIU n. (în dreptul internațional) 1) Administrare a unui teritoriu de către două sau de mai multe țări. 2) Teritoriu administrat în comun de două sau de mai multe țări. /<fr. condominium

*condomíniŭ n. (con- și dominiŭ). Stăpînire împreună cu altu. Loc stăpînit împreună cu altu.

Intrare: condominiu
condominiu substantiv neutru
  • pronunție: -niu pr. -nĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condominiu condominiul
plural condominii condominiile
genitiv-dativ singular condominiu condominiului
plural condominii condominiilor
vocativ singular
plural