10 definiții pentru „condicar”   declinări

CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDICÁR, condicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care scrie sau are în păstrare condicile; arhivar, registrator. Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

condicár (înv.) s. m., pl. condicári

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condicár s. m., pl. condicári

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDICÁR s. v. arhivar, înregistrator, registrator.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDICÁR ~i m. înv. Funcționar care avea în păstrare condicile și registrele; arhivar. /condică + suf. ~ar

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condicar m. 1. odinioară, arhivar: doi condicari de divan FIL.; 2. azi, cel ce ține condicile.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

condicár m. (d. condică). Vechĭ. Arhivar, registrator.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

condicár s. v. ARHIVAR. ÎNREGISTRATOR. REGISTRATOR.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink