10 definiții pentru condicar

CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

CONDICÁR, condicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care scrie sau are în păstrare condicile; arhivar, registrator. Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7.

condicár (înv.) s. m., pl. condicári

condicár s. m., pl. condicári

CONDICÁR s. v. arhivar, înregistrator, registrator.

CONDICÁR ~i m. înv. Funcționar care avea în păstrare condicile și registrele; arhivar. /condică + suf. ~ar

condicar m. 1. odinioară, arhivar: doi condicari de divan FIL.; 2. azi, cel ce ține condicile.

condicár m. (d. condică). Vechĭ. Arhivar, registrator.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

condicár s. v. ARHIVAR. ÎNREGISTRATOR. REGISTRATOR.

Intrare: condicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condicar condicarul
plural condicari condicarii
genitiv-dativ singular condicar condicarului
plural condicari condicarilor
vocativ singular
plural