condensór sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: fr condenseur] 1 (Înv) Recipient care servește la transformarea aburilor în lichid. 2 Dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într-o direcție determinată. 3 Grup de lentile întrebuințate în aparatele de proiecție pentru concentrarea luminii pe diapozitiv.

CONDENSÓR, condensori, s. m. 1. Lentilă (sau grup de lentile) care acumulează razele de la o sursă luminoasă și le dirijează asupra obiectului de luminat. 2. Dispozitiv întrebuințat într-un microscop pentru iluminarea preparatelor microscopice în timpul observației.

CONDENSÓR s.n. Dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiecție. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / < fr. condenseur, cf. engl. condenser].

CONDENSÓR s. n. dispozitiv optic din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau aparat de proiecție. (< fr. condenseur, engl. condenser)

CONDENSÓR ~oáre n. (la unele aparate optice) Dispozitiv folosit pentru concentrarea luminii asupra unei suprafețe date. ~ de microscop. /<fr. condenseur

*condensatór n., pl. oare (d. condensez). Fiz. Aparat de condensat electricitatea, aburu orĭ alte forțe ale unuĭ motor. Recipient de răcit și de prefăcut în apă aburu uneĭ mașinĭ după ce a lucrat asupra pistonuluĭ. – Barb. condensor (fr. condenseur).

condensor (dispozitiv optic) s. n., pl. condensoare

condensor s. n., pl. condensoare

condensór s. n., pl. condensoáre