2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condamnat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 34 / V: ~dem~ / Pl: ~ați, ~e / E: condamna] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință. 3 a Criticat2.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osîndită printr-o sentință judecătorească. Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.

CONDAMNÁT, -Ă s.m. și f. Osândit, pedepsit (printr-o sentință judecătorească). [< condamna].

CONDAMNÁT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)

CONDAMNÁT ~tă (~ți ~te) m. și f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispășește o pedeapsă. /v. a condamna

condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condamnátă s. f., g.-d. art. condamnátei; pl. condamnáte

condamnátă s. f., pl. condamnáte

condamnát s. m., pl. condamnáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDAMNÁT adj., s. 1. adj. (JUR.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.

CONDAMNAT adj., s. 1. adj. (JUR.) osîndit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. incurabil, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

Intrare: condamnată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condamna
  • condamnata
plural
  • condamnate
  • condamnatele
genitiv-dativ singular
  • condamnate
  • condamnatei
plural
  • condamnate
  • condamnatelor
vocativ singular
  • condamna
  • condamnato
plural
  • condamnatelor
Intrare: condamnat (adj.)
condamnat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condamnat
  • condamnatul
  • condamnatu‑
  • condamna
  • condamnata
plural
  • condamnați
  • condamnații
  • condamnate
  • condamnatele
genitiv-dativ singular
  • condamnat
  • condamnatului
  • condamnate
  • condamnatei
plural
  • condamnați
  • condamnaților
  • condamnate
  • condamnatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condamnat, -ă condamnat (2) condamnată

  • 1. (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință judecătorească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osândit pedepsit antonime: grațiat un exemplu
    exemple
    • Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi condamna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN