Definiția cu ID-ul 574557:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) condác n., pl. e (mgr. kondákĭon, ngr. kondáki, d. kondós [scris kontós], scurt; vsl. rus. kondák). O cîntare bisericească scurtă care se cîntă după tropar și în care, pin alte cuvinte, se laudă sfîntu care a fost lăudat în tropar. Condacu umple sacu și troparu hambaru, glumă p. a arăta darurile pe care le primește preutu după diferite serviciĭ religioase.