9 definiții pentru concusiune

concusiúne sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ni / E: fr concussion, lat concussio, -onis] Extorcare făcută de un agent al fiscului.

CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.

CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.

concusiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. concusiúnii; pl. concusiúni

concusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. concusiúnii; pl. concusiúni

CONCUSIÚNE s.f. (Jur.) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pron. -si-u-. / cf. fr. concussion, lat. concussio].

CONCUSIÚNE s. f. extorcare de bani făcută de un funcționar public. (< fr. concussion, lat. concussio)

concusiune f. risipă, abuz în administrațiunea sau în mânuirea banilor Statului.

*concusiúne f. (lat. concússio, -ónis. V. dis- și per-cusiune, scot, scutur). Risipirea saŭ furarea banilor publicĭ. V. delapidez.

Intrare: concusiune
concusiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concusiune concusiunea
plural concusiuni concusiunile
genitiv-dativ singular concusiuni concusiunii
plural concusiuni concusiunilor
vocativ singular
plural