10 definiții pentru concubină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj.

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)

CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus

*concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCUBÍNĂ s. v. amantă.

CONCUBI s. amantă, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.

Intrare: concubină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concubi
  • concubina
plural
  • concubine
  • concubinele
genitiv-dativ singular
  • concubine
  • concubinei
plural
  • concubine
  • concubinelor
vocativ singular
  • concubi
  • concubino
plural
  • concubinelor

concubin, -ă concubin concubină

  • 1. Persoană care trăiește în concubinaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amant, -ă

etimologie: