11 definiții pentru concretețe
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
CONCRETEȚE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.
concretețe sf [At: DN3 / Pl: ~ți / E: it concretezza] Ceea ce este perceput cu simțurile Si: concretitudine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCRETEȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CONCRETEȚE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it. concretezza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRETEȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it. concretezza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concretețe s. f. Caracterul a ceea ce este concret ◊ „În sfârșit, Poșta teatrului radiofonic a evidențiat ecoul altei inițiative a redacției: aceea de a transmite cât mai multe scenarii-document, incitante prin concretețea, dar și valoarea lor de simbol.” R.lit. 11 IV 74 p. 17. ◊ „[...] personajele au vigoare dramatică, nu vehiculează lozinci, trăiesc cu mare concretețe rezultatul dezastrului [...]” Săpt. 16 XI 84 p. 5 (din it. concretezza; DLI; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCRETEȚE f. rar Caracter concret. ~ea lucrării. /<it. concretezza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
concretețe (livr.) s. f., art. concretețea, g.-d. art. concreteței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concretețe (livr.) s. f., art. concretețea, g.-d. art. concreteței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concretețe s. f., art. concretețea, g.-d. art. concreteței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concretețe s. f., g.-d. art. concreteții (concreteței); pl. -
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
concretețesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este concret. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN DCR2sinonime: concretitate concretitudine
- În sfârșit, Poșta teatrului radiofonic a evidențiat ecoul altei inițiative a redacției: aceea de a transmite cât mai multe scenarii-document, incitante prin concretețea, dar și valoarea lor de simbol. R.lit. 11 IV 74 p. 17. DCR2
- [...] personajele au vigoare dramatică, nu vehiculează lozinci, trăiesc cu mare concretețe rezultatul dezastrului [...] Săpt. 16 XI 84 p. 5. DCR2
-
etimologie:
- concretezza MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.