10 definiții pentru concretețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concretéțe sf [At: DN3 / Pl: ~ți / E: it concretezza] Ceea ce este perceput cu simțurile Si: concretitudine.

CONCRETÉȚE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

CONCRETÉȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

CONCRETÉȚE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it. concretezza].

CONCRETÉȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it. concretezza)

concretéțe s. f. Caracterul a ceea ce este concret ◊ „În sfârșit, Poșta teatrului radiofonic a evidențiat ecoul altei inițiative a redacției: aceea de a transmite cât mai multe scenarii-document, incitante prin concretețea, dar și valoarea lor de simbol.” R.lit. 11 IV 74 p. 17. ◊ „[...] personajele au vigoare dramatică, nu vehiculează lozinci, trăiesc cu mare concretețe rezultatul dezastrului [...]” Săpt. 16 XI 84 p. 5 (din it. concretezza; DLI; DEX, DN3)

CONCRETÉȚE f. rar Caracter concret. ~ea lucrării. /<it. concretezza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concretéțe (livr.) s. f., art. concretéțea, g.-d. art. concretéței

concretéțe s. f., art. concretéțea, g.-d. art. concretéței

concretéțe s. f., g.-d. art. concreteții (concreteței); pl. -

Intrare: concretețe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concretețe
  • concretețea
plural
genitiv-dativ singular
  • concretețe
  • concreteței
plural
vocativ singular
plural

concretețe

etimologie: