2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concrescut, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 6 / Pl: ~uți, ~e / E: concrește] (Bot; d. plante, fructe, semințe etc.) Care au crescut împreună Si: concrescent2 (1).

CONCRESCÚT, -Ă, concrescuți, -te, adj. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul. – V. concrește.

CONCRESCÚT, -Ă, concrescuți, -te, adj. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul. – V. concrește.

CONCRESCÚT, -Ă adj. (Despre fructe, semințe etc.) Care au crescut împreună. [< con- + crescut].

concrescút, -ă adj. (mineral.) Care s-au dezvoltat împreună ◊ „Un grup de specialiști din cadrul Institutului de cercetări miniere a realizat un procedeu original pentru prepararea minereurilor complexe, fin concrescute, cu conținut ridicat de cupru.” I.B. 5 XII 70 p. 3 (după germ. Zusammenwuchs; D.Min.; DEX, DN3)

concrește vi [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: lat concrescere] A crește împreună.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. Intranz. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

A CONCRÉȘTE concrésc intranz. (despre organe vegetale sau animale) A crește împreună, unindu-se într-un tot. /<lat. concrescere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concrescút adj. m., pl. concrescúți; f. sg. concrescútă, pl. concrescúte

concréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concrésc; conj. prez. 3 să concreáscă; part. concrescút

concréște vb. → crește


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCRESCÚT adj. (BOT.) concrescent. (Prune ~.)

Intrare: concrescut
concrescut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concrescut
  • concrescutul
  • concrescutu‑
  • concrescu
  • concrescuta
plural
  • concrescuți
  • concrescuții
  • concrescute
  • concrescutele
genitiv-dativ singular
  • concrescut
  • concrescutului
  • concrescute
  • concrescutei
plural
  • concrescuți
  • concrescuților
  • concrescute
  • concrescutelor
vocativ singular
plural
Intrare: concrește
verb (V618)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concrește
  • concreștere
  • concrescut
  • concrescutu‑
  • concrescând
  • concrescându‑
singular plural
  • concrești
  • concrește-
  • concreșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concresc
(să)
  • concresc
  • concreșteam
  • concrescui
  • concrescusem
a II-a (tu)
  • concrești
(să)
  • concrești
  • concreșteai
  • concrescuși
  • concrescuseși
a III-a (el, ea)
  • concrește
(să)
  • concrească
  • concreștea
  • concrescu
  • concrescuse
plural I (noi)
  • concreștem
(să)
  • concreștem
  • concreșteam
  • concrescurăm
  • concrescuserăm
  • concrescusem
a II-a (voi)
  • concreșteți
(să)
  • concreșteți
  • concreșteați
  • concrescurăți
  • concrescuserăți
  • concrescuseți
a III-a (ei, ele)
  • concresc
(să)
  • concrească
  • concreșteau
  • concrescu
  • concrescuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concrescut

  • 1. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: concrescent

etimologie:

  • vezi concrește
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

concrește

  • 1. A crește împreună.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie: