2 intrări
19 definiții
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (6)
- enciclopedice (1)
- sinonime (1)
Explicative DEX
CONCRESCENT, -Ă, concrescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. – Din fr. concrescent.
CONCRESCENT, -Ă, concrescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. – Din fr. concrescent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concrescent1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: concrește] Concrescență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concrescent2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concrescent] 1 (Bot; d. plante frunze, semințe etc.) Concrescut. 2 (Med; d. organe) Care este afectat de concrescență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concrescență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr concrescence, lat concrescentia] (Med) Creștere patologică a două țesuturi împreună sau formațiuni anatomice, care, normal, ar trebui să fie separate Si: concrescent1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. (Med.) Creștere împreună, împreunare patologică a două țesuturi care, în mod normal, ar trebui să fie separate. Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCRESCENT, -Ă adj. (Despre organe) Care este afectat de concrescență. [< fr. concrescent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRESCENT, -Ă adj. (despre organe) care prezintă concrescență. (< fr. concrescent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ ~e f. Unire patologică prin creștere a două țesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
concrescent adj. m., pl. concrescenți; f. concrescentă, pl. concrescente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*concrescent adj. m., pl. concrescenți; f. concrescentă, pl. concrescente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concrescent adj. m., pl. concrescenți; f. sg. concrescentă, pl. concrescente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
CONCRESCÉNȚĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CONCRESCENT adj. v. concrescut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concrescent, concrescentăadjectiv
- 1. Concrescut. MDA2 DEX '09 DEX '98sinonime: concrescut
- Petale concrescente. DEX '09 DEX '98
-
- 2. (Despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- concrescent MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
concrescență, concrescențesubstantiv feminin
- 1. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor. DLRLC
-
etimologie:
- concrescence DEX '09 DEX '98 MDN '00
- concrescentia DEX '09 DEX '98 DN