9 definiții pentru concrescent

concrescént1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: concrește] Concrescență.

concrescént2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concrescent] 1 (Bot; d. plante frunze, semințe etc.) Concrescut. 2 (Med; d. organe) Care este afectat de concrescență.

CONCRESCÉNT, -Ă, concrescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. – Din fr. concrescent.

CONCRESCÉNT, -Ă, concrescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescență; cu concrescență. – Din fr. concrescent.

*concrescént adj. m., pl. concrescénți; f. concrescéntă, pl. concrescénte

concrescént adj. m., pl. concrescénți; f. sg. concrescéntă, pl. concrescénte

CONCRESCÉNT adj. v. concrescut.

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (Despre organe) Care este afectat de concrescență. [< fr. concrescent].

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (despre organe) care prezintă concrescență. (< fr. concrescent)

Intrare: concrescent
concrescent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concrescent
  • concrescentul
  • concrescentu‑
  • concrescentă
  • concrescenta
plural
  • concrescenți
  • concrescenții
  • concrescente
  • concrescentele
genitiv-dativ singular
  • concrescent
  • concrescentului
  • concrescente
  • concrescentei
plural
  • concrescenți
  • concrescenților
  • concrescente
  • concrescentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)