6 definiții pentru concrește

concréște vi [At: DEX2 / Pzi: ~ésc / E: lat concrescere] A crește împreună.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. Intranz. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

concréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concrésc; conj. prez. 3 să concreáscă; part. concrescút

concréște vb. → crește

A CONCRÉȘTE concrésc intranz. (despre organe vegetale sau animale) A crește împreună, unindu-se într-un tot. /<lat. concrescere

Intrare: concrește
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concrește concreștere concrescut concrescând singular plural
concrești, concrește- concreșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concresc (să) concresc concreșteam concrescui concrescusem
a II-a (tu) concrești (să) concrești concreșteai concrescuși concrescuseși
a III-a (el, ea) concrește (să) concrească concreștea concrescu concrescuse
plural I (noi) concreștem (să) concreștem concreșteam concrescurăm concrescuserăm, concrescusem*
a II-a (voi) concreșteți (să) concreșteți concreșteați concrescurăți concrescuserăți, concrescuseți*
a III-a (ei, ele) concresc (să) concrească concreșteau concrescu concrescuseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)