2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concordatár [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr concordataire] (Rar) 1 a Referitor la un concordat1 (1). 2 sm Comerciant insolvabil care a obținut un concordat1 (2).

CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.

CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.

CONCORDATÁR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire].

CONCORDATÁR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire)

concordatar a. se zice de un falit care a obținut un concordat.

*concordatár, -ă adj. și s. (fr. concordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordatu: episcopiĭ concordatarĭ (la 1801 în Francia). Care a obținut un concordat: falit concordatar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concordatár s. m., adj. m. concordatári; f. sg. concordatáră; pl. concordatáre

Intrare: concordatar (adj.)
concordatar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordatar
  • concordatarul
  • concordataru‑
  • concordata
  • concordatara
plural
  • concordatari
  • concordatarii
  • concordatare
  • concordatarele
genitiv-dativ singular
  • concordatar
  • concordatarului
  • concordatare
  • concordatarei
plural
  • concordatari
  • concordatarilor
  • concordatare
  • concordatarelor
vocativ singular
plural
Intrare: concordatar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordatar
  • concordatarul
  • concordataru‑
plural
  • concordatari
  • concordatarii
genitiv-dativ singular
  • concordatar
  • concordatarului
plural
  • concordatari
  • concordatarilor
vocativ singular
  • concordatarule
  • concordatare
plural
  • concordatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concordatar (adj.)

  • 1. rar De concordat.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

concordatar, -ă (persoană) concordatar concordatară

  • 1. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: