opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

CONCORDATAR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.

CONCORDATAR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.

concordatar [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr concordataire] (Rar) 1 a Referitor la un concordat1 (1). 2 sm Comerciant insolvabil care a obținut un concordat1 (2).

* CONCORDATAR adj. ⚖️ Se zice despre un falit care a obținut un concordat [fr.].

CONCORDATAR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire].

CONCORDATAR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire)

concordatar a. se zice de un falit care a obținut un concordat.

*concordatár, -ă adj. și s. (fr. concordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordatu: episcopiĭ concordatarĭ (la 1801 în Francia). Care a obținut un concordat: falit concordatar.

Ortografice DOOM

concordatar s. m., adj. m. concordatari; f. sg. concordatară; pl. concordatare

Intrare: concordatar (adj.)
concordatar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordatar
  • concordatarul
  • concordataru‑
  • concordatară
  • concordatara
plural
  • concordatari
  • concordatarii
  • concordatare
  • concordatarele
genitiv-dativ singular
  • concordatar
  • concordatarului
  • concordatare
  • concordatarei
plural
  • concordatari
  • concordatarilor
  • concordatare
  • concordatarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: concordatar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordatar
  • concordatarul
  • concordataru‑
plural
  • concordatari
  • concordatarii
genitiv-dativ singular
  • concordatar
  • concordatarului
plural
  • concordatari
  • concordatarilor
vocativ singular
  • concordatarule
  • concordatare
plural
  • concordatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concordatar, concordatarăadjectiv

  • 1. rar De concordat. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

concordatar, concordatarisubstantiv masculin
concordatară, concordataresubstantiv feminin

  • 1. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.