13 definiții pentru concludent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concludént, ~ă [At: CHIRIȚESCU, ap. CONV. LIT. XLII2, 147 / Pl: ~nți, ~e / E: lat concludens, -ntis] 1-2 av, a Convingător. 3 a Pe baza căruia se poate trage o concluzie (5).

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. Care convinge, care te face să dobîndești o convingere; convingător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)

CONCLUDÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmație; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experiență ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis

*concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concludént adj. m., pl. concludénți; f. concludéntă, pl. concludénte

concludént adj. m., pl. concludénți; f. sg. concludéntă, pl. concludénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCLUDÉNT adj. v. convingător.

CONCLUDENT adj. convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un argument, un exemplu ~.)

Concludent ≠ neconcludent, neconvingător

Intrare: concludent
concludent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concludent
  • concludentul
  • concludentu‑
  • concludentă
  • concludenta
plural
  • concludenți
  • concludenții
  • concludente
  • concludentele
genitiv-dativ singular
  • concludent
  • concludentului
  • concludente
  • concludentei
plural
  • concludenți
  • concludenților
  • concludente
  • concludentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concludent

  • 1. adesea adverbial Care convinge.
    exemple
    • Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
      surse: DLRLC
    • Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. logică Pe baza căruia se poate trage o concluzie.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: