4 definiții pentru concitadină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCITADÍN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din it. concitadino.
CONCITADÍN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din it. concitadino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCITADÍN, -Ă s.m. și f. Concetățean. [Cf. it. concitadino].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCITADÍN, -Ă s. m. f. cel care este din același oraș (cu altcineva). (<it. concitadino)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
concitadínă s. f., pl. concitadíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: concitadină
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
concitadin, -ă concitadin concitadină
- 1. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: concetățean, -ă conorășean, -ă
etimologie:
- limba italiană concitadinosurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN