12 definiții pentru conciliant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adj. Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [Pr.: -li-ant] – Din fr. conciliant.

CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adj. Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [Pr.: -li-ant] – Din fr. conciliant.

conciliánt, ~ă a [At: SFC I, 173 / P: ~li-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr conciliant] 1 Împăciuitor. 2 Îngăduitor cu părerea altuia. 3 Care se lasă înduplecat. 4 Care înduplecă.

CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adj. Împăciuitor, îngăduitor cu părerea altuia; care se lasă înduplecat.Sultana era mai conciliantă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 173. – Pronunțat: -li-ant.

CONCILIÁNT, -Ă adj. Împăciuitor; ușor de înduplecat. [Pron. -li-ant. / cf. fr. conciliant].

CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant)

CONCILIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care cade de acord; înclinat spre cedări. [Sil. -li-ant-] /<fr. conciliant

conciliant a. dispus, propriu a concilia spiritele.

*conciliánt, -ă adj. (fr. conciliant). Propriŭ a concilia spiritele (împăcĭuitor): om, cuvînt conciliant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conciliant (-li-ant) adj. m., pl. concilianți; f. conciliantă, pl. conciliante

conciliánt adj. m. (sil. -li-ant), pl. conciliánți; f. sg. conciliántă, pl. conciliánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor.

CONCILIANT adj. împăciuitor, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)

Intrare: conciliant
conciliant adjectiv
  • silabație: -li-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliant
  • conciliantul
  • conciliantu‑
  • conciliantă
  • concilianta
plural
  • concilianți
  • concilianții
  • conciliante
  • conciliantele
genitiv-dativ singular
  • conciliant
  • conciliantului
  • conciliante
  • conciliantei
plural
  • concilianți
  • concilianților
  • conciliante
  • conciliantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conciliant, conciliantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.