opțiuni
  • info

12 definiții pentru conciliabul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCILIABUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.

conciliabul sn [At: DEX2 / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: fr conciliabule, lat conciliabulum] Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.

CONCILIABUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.

CONCILIABUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva (adesea ilicit, subversiv). Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. V. 294. – Pronunțat: -li-a-.

CONCILIABUL s.n. 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaților schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].

CONCILIABUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

CONCILIABUL ~e n. livr. Întrunire conspirativă. [Sil. -li-a-] /<fr. conciliabul, lat. conciliabulum

conciliabul n. întrunire secretă cu scop rău.

*conciliábul n., pl. e (lat. conciliábulum). Adunare de schizmaticĭ. Adunare secretă p. a complota: a ținea conciliabule.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conciliabul (desp. -li-a-) s. n., pl. conciliabule

conciliabul (-li-a-) s. n., pl. conciliabule

conciliabul s. n. (sil. -li-a-), pl. conciliabule

Intrare: conciliabul
conciliabul substantiv neutru
  • silabație: -li-a-bul info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliabul
  • conciliabulul
  • conciliabulu‑
plural
  • conciliabule
  • conciliabulele
genitiv-dativ singular
  • conciliabul
  • conciliabulului
plural
  • conciliabule
  • conciliabulelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conciliabul, conciliabulesubstantiv neutru

  • 1. Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. V. 294. DLRLC
  • 2. Reuniune a prelaților schismatici. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.