2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCHIFÉRE s. f. pl. moluște prevăzute cu cochilie. (<germ. Konchiferen)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conchifére s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONCHI- „cochilie, scoică”. ◊ L. concha „cochilie, scoică” > fr. conchi-, engl. id. > rom. conchi-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. f. pl., (moluște) înzestrate cu cochilie; ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de cochilie; ~form (v. -form), adj., în formă de cochilie de melc.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: conchifere
conchifere substantiv feminin plural
| substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: conchifer
conchifer adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)