11 definiții pentru conchetă
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CONCHETĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. – Din fr. conquête.
conchetă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr conquête] (Frm) Cucerire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCHETĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCHETĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchístă, V. conchetă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
conchetă (înv., rar) s. f., g.-d. art. conchetei; pl. conchete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conchetă (înv.) s. f., g.-d. art. conchetei; pl. conchete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conchetă s. f., pl. conchete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CONCHETĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conchetă s. v. CUCERIRE. LUARE. OCUPARE. OCUPAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conchetă, conchetesubstantiv feminin
etimologie:
- conquête MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.