10 definiții pentru conchetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. – Din fr. conquête.
conchétă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr conquête] (Frm) Cucerire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchístă, V. conchetă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conchétă (înv.) s. f., g.-d. art. conchétei; pl. conchéte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conchétă s. f., pl. conchéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conchetă s. v. CUCERIRE. LUARE. OCUPARE. OCUPAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||