10 definiții pentru conchetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. – Din fr. conquête.
conchétă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr conquête] (Frm) Cucerire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conchístă, V. conchetă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conchetă (înv.) s. f., g.-d. art. conchetei; pl. conchete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conchétă s. f., pl. conchéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conchetă s. v. CUCERIRE. LUARE. OCUPARE. OCUPAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conchetă, conchetesubstantiv feminin
etimologie:
- conquête MDA2 DEX '09 DEX '98 DN