10 definiții pentru conchetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. – Din fr. conquête.

conchétă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr conquête] (Frm) Cucerire.

CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.

CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].

*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conchétă (înv.) s. f., g.-d. art. conchétei; pl. conchéte

conchétă s. f., pl. conchéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.

conche s. v. CUCERIRE. LUARE. OCUPARE. OCUPAȚIE.

Intrare: conchetă
conchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conche
  • concheta
plural
  • conchete
  • conchetele
genitiv-dativ singular
  • conchete
  • conchetei
plural
  • conchete
  • conchetelor
vocativ singular
plural

conchetă

etimologie: