10 definiții pentru concetățeană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.

CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean

*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concetățeánă s. f., g.-d. art. concetățénei; pl. concetățéne

concetățeánă s. f. → cetățeană


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot.

CONCETĂȚEAN s. (înv. și reg.) poporan, (înv.) pîrgar. (Un ~ de-ai noștri.)

Intrare: concetățeană
concetățeană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concetățea
  • concetățeana
plural
  • concetățene
  • concetățenele
genitiv-dativ singular
  • concetățene
  • concetățenei
plural
  • concetățene
  • concetățenelor
vocativ singular
plural

concetățean, -ă concetățean concetățeană

  • 1. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compatriot, -oată concitadin, -ă 2 exemple
    exemple
    • [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254.
      surse: DLRLC
    • Înapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.
      surse: DLRLC

etimologie: