15 definiții pentru concetățean

concetățeán, ~ă smf, a [At: RUSSO, S. 63 / Pl: ~éni, ~éne / E: con1- + cetățean] 1-2 (Persoană) care este din același oraș cu altcineva. 3-4 (Persoană) care este din aceeași țară cu altcineva Și: compatriot.

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.

concetățeán s. m., pl. concetățéni

concetățeán s. m., pl. concetățéni

CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot.

CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean

concetățean m. cel ce este din acelaș oraș sau are aceeaș patrie cu altul.

*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.

concetățeánă s. f., g.-d. art. concetățénei; pl. concetățéne

concetățeánă s. f. → cetățeană


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCETĂȚEÁN s. (înv. și reg.) poporán, (înv.) pîrgár. (Un ~ de-ai noștri.)

Intrare: concetățean
concetățean substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concetățean concetățeanul
plural concetățeni concetățenii
genitiv-dativ singular concetățean concetățeanului
plural concetățeni concetățenilor
vocativ singular
plural