11 definiții pentru concertmaistru concertmaestru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concértmaistru sm [At: DEX2 / Pl: ~iștri / E: concert + maistru (după ger Konzertmeister)] 1-2 Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc. care îl poate înlocui și pe dirijor.

CONCERTMÁISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care are și rol de coordonare și supraveghere. – Concert + maistru (după germ. Konzertmeister).

CONCÉRTMAISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui și pe dirijor. – Din Concert + maistru (după germ. Konzertmeister).

CONCÉRTMAISTRU s.m. Primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui și pe dirijor; muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul. [Pron. -mais-. / cf. germ. Konzertmeister].

CONCERTMÁISTRU s. m. prim violonist al unei orchestre. (<germ. Konzertmeister)

CONCÉRTMAISTRU ~ștri m. 1) Violonist principal al unei orchestre simfonice. 2) Conducător al unui grup orchestral. 3) Pianist care acompaniază soliștii vocali. /<germ. Konzertmeister

CONCERTMAÉSTRU, concertmaeștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice. – După germ. Konzertmeister.

feméie-concért-máistru s. f. (muz.) Femeie care îndeplinește funcția de concert-maistru ◊ „Anda Petrovici, prima femeie-concert-maistru al Orchestrei simfonice a Filarmonicii [...]” Săpt. 21 XII 84 p. 8 (din femeie + concert-maistru)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concertmáistru (-cert-mais-) s. m., art. concertmáistrul; pl. concertmáiștri, art. concertmáiștrii

concertmáistru s. m. (sil. -cert-) → maistru


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

concertmaestru (< cuv. germ. Konzertmeister), prim instrumentist al unei grupe componente din orchestră (c. violonist, violoncelist etc.). Prim c., primul violonist al grupei de vl. prime. Uneori i se atribuie și pasaje solistice.

Intrare: concertmaistru
  • silabație: con-cert-mais-tru
  • pronunție: concertmaistru, concertmaistru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concertmaistru
  • concertmaistrul
  • concertmaistru‑
plural
  • concertmaiștri
  • concertmaiștrii
genitiv-dativ singular
  • concertmaistru
  • concertmaistrului
plural
  • concertmaiștri
  • concertmaiștrilor
vocativ singular
  • concertmaistrule
  • concertmaistre
plural
  • concertmaiștrilor
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concertmaestru
  • concertmaestrul
  • concertmaestru‑
plural
  • concertmaeștri
  • concertmaeștrii
genitiv-dativ singular
  • concertmaestru
  • concertmaestrului
plural
  • concertmaeștri
  • concertmaeștrilor
vocativ singular
  • concertmaestrule
  • concertmaestre
plural
  • concertmaeștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concertmaistru concertmaestru

  • 1. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care are și rol de coordonare și supraveghere (și care îl poate înlocui pe dirijor).
    surse: DEX '09 DLRM DN
    • 1.1. Muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul.
      surse: DN
    • 1.2. Pianist care acompaniază soliștii vocali.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Din Concert + maistru
    surse: DEX '09 DEX '98