11 definiții pentru concertmaistru concertmaestru

concértmaistru sm [At: DEX2 / Pl: ~iștri / E: concert + maistru (după ger Konzertmeister)] 1-2 Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc. care îl poate înlocui și pe dirijor.

CONCERTMÁISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care are și rol de coordonare și supraveghere. – Concert + maistru (după germ. Konzertmeister).

CONCÉRTMAISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui și pe dirijor. – Din Concert + maistru (după germ. Konzertmeister).

concertmáistru (-cert-mais-) s. m., art. concertmáistrul; pl. concertmáiștri, art. concertmáiștrii

concertmáistru s. m. (sil. -cert-) → maistru

CONCÉRTMAISTRU s.m. Primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui și pe dirijor; muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul. [Pron. -mais-. / cf. germ. Konzertmeister].

CONCERTMÁISTRU s. m. prim violonist al unei orchestre. (<germ. Konzertmeister)

CONCÉRTMAISTRU ~ștri m. 1) Violonist principal al unei orchestre simfonice. 2) Conducător al unui grup orchestral. 3) Pianist care acompaniază soliștii vocali. /<germ. Konzertmeister

CONCERTMAÉSTRU, concertmaeștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice. – După germ. Konzertmeister.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

feméie-concért-máistru s.f. (muz.) Femeie care îndeplinește funcția de concert-maistru ◊ „Anda Petrovici, prima femeie-concert-maistru al Orchestrei simfonice a Filarmonicii [...]” Săpt. 21 XII 84 p. 8 (din femeie + concert-maistru)

concertmaestru (‹ cuv. germ. Konzertmeister), prim instrumentist al unei grupe componente din orchestră (c. violonist, violoncelist etc.). Prim c., primul violonist al grupei de vl. prime. Uneori i se atribuie și pasaje solistice.

Intrare: concertmaistru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concertmaestru concertmaestrul
plural concertmaeștri concertmaeștrii
genitiv-dativ singular concertmaestru concertmaestrului
plural concertmaeștri concertmaeștrilor
vocativ singular concertmaestrule, concertmaestre
plural concertmaeștrilor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concertmaistru concertmaistrul
plural concertmaiștri concertmaiștrii
genitiv-dativ singular concertmaistru concertmaistrului
plural concertmaiștri concertmaiștrilor
vocativ singular concertmaistrule, concertmaistre
plural concertmaiștrilor

concertmaistru concertmaestru

  • 1. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care are și rol de coordonare și supraveghere (și care îl poate înlocui pe dirijor).
    surse: DEX '09 DLRM DN
    • 1.1. Muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul.
      surse: DN
    • 1.2. Pianist care acompaniază soliștii vocali.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Din Concert + maistru
    surse: DEX '09 DEX '98