CONCERTANT, -Ă, concertanți, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ◊ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuoz într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant.