CONCEPTUALISM s. n. Concepție filosofică scolastică, situată între nominalism și realism, care recunoaște existența mentală a generalului, a conceptelor. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. conceptualisme.

conceptualism sn [At: DEX² / P: ~tu-al~ / E: fr conceptualisme] Concepție filozofică scolastică, inițiată de Pierre Abelard, care recunoaște existența mintală a generalului, a conceptelor.

CONCEPTUALISM s. n. Concepție filosofică scolastică, inițiată de Abélard, care recunoaște existența mintală a generalului, a conceptelor. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. conceptualisme.

CONCEPTUALISM s.n. Concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care contesta în mod just existența reală ca atare a generalului, independentă de lucrurile singulare, dar considera că noțiunile generale (conceptele) din mintea oamenilor preexistă față de experiență. [Pron. -tu-a-. / < fr. conceptualisme].

CONCEPTUALISM s. n. concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care recunoaște existența generalului. (<fr. conceptualisme)

conceptualism n. doctrina filozofică a lui Abelard, fundată pe concepte și având de scop a concilia realismul cu nominalismul.

*conceptualízm n. (d. mlat. conceptualis, d. conceptus, concepere). Doctrina luĭ Abélard fundată pe concepte și care avea de scop concilierea realizmuluĭ cu nominalizmu, adică că ideile de gen saŭ de specie ar avea oare-care realitate ca concepțiune a spirituluĭ.

conceptualism (desp. -tu-a-) s. n.

conceptualism (-tu-a-) s. n.

conceptualism s. n. (sil. -tu-a-)