14 definiții pentru concept


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concépt sn [At: BĂLCESCU, M. V. 2/22 / V: (înv) ~nțépt / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat conceptus] 1 (Flz) Idee generală pe care o are mintea despre un lucru. 2 Noțiune. 3 Ciornă. 4 Schiță.

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă corect realitatea; noțiune. 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune generală. 2. Ciornă, schiță. Conceptul unei scrisori.Face conceptele scurte și nu respectă cu stricteță formulele consacrate. VLAHUȚĂ, O. A. III 108.

CONCÉPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus].

CONCÉPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității. 2. ciornă, bruion, schiță. (<fr. concept, lat. conceptus)

CONCÉPT ~e n. 1) log. Idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene din realitatea înconjurătoare; noțiune. 2) Variantă inițială schematică a unei lucrări; ciornă; schiță. /<fr. concept

concept a 1. termen filozofic: idee concepută de spirit; 2. termen de cancelarie: prima redacțiune, în opozițiune cu copia.

*concépt n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideĭe concepută de spirit. Prima redactare (în opoz. cu „copie”). – Mold. pop. conțet (d. germ. pol.), pricepere, glagorie, minte, ideĭe. V. conțopist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concépt s. n., pl. concépte

concépt s. n., pl. concépte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCÉPT s. 1. v. noțiune. 2. v. ciornă.

CONCEPT s. 1. (LOG.) idee, noțiune. (~ de „bine”.) 2. bruion, ciornă, schiță. (~ unei piese de teatru.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONCÉPT (< fr., lat., 3 germ.) s. n. 1. (LOG.) Semnificația unui termen; noțiune reflectînd trăsături esențiale ale unei clase de obiecte și distingîndu-se de alte noțiuni printr-un grad mare de generalitate (ex. „materie”, „spirit” etc., în timp ce „navetist”, „vînzător” etc. sînt noțiuni simple). 2. (FILOZ.) Formă de cunoaștere obținută prin abstractizarea caracteristicilor esențiale ale obiectelor. 3. Ciornă, schiță, bruion.

Intrare: concept
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concept
  • conceptul
  • conceptu‑
plural
  • concepte
  • conceptele
genitiv-dativ singular
  • concept
  • conceptului
plural
  • concepte
  • conceptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)