CONCEPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă corect realitatea; noțiune. 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.

concept sn [At: BĂLCESCU, M. V. 2/22 / V: (înv) ~nțept / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat conceptus] 1 (Flz) Idee generală pe care o are mintea despre un lucru. 2 Noțiune. 3 Ciornă. 4 Schiță.

CONCEPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.

CONCEPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune generală. 2. Ciornă, schiță. Conceptul unei scrisori. ▭ Face conceptele scurte și nu respectă cu stricteță formulele consacrate. VLAHUȚĂ, O. A. III 108.

CONCEPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus].

CONCEPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității. 2. ciornă, bruion, schiță. (<fr. concept, lat. conceptus)

CONCEPT ~e n. 1) log. Idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene din realitatea înconjurătoare; noțiune. 2) Variantă inițială schematică a unei lucrări; ciornă; schiță. /<fr. concept

concept a 1. termen filozofic: idee concepută de spirit; 2. termen de cancelarie: prima redacțiune, în opozițiune cu copia.

*concépt n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideĭe concepută de spirit. Prima redactare (în opoz. cu „copie”). – Mold. pop. conțet (d. germ. pol.), pricepere, glagorie, minte, ideĭe. V. conțopist.

conțept sn vz concept

concept s. n., pl. concepte

concept s. n., pl. concepte

concept s. n., pl. concepte

CONCEPT s. 1. v. noțiune. 2. v. ciornă.

CONCEPT s. 1. (LOG.) idee, noțiune. (~ de „bine”.) 2. bruion, ciornă, schiță. (~ unei piese de teatru.)

CONCÉPT (< fr., lat., 3 germ.) s. n. 1. (LOG.) Semnificația unui termen; noțiune reflectînd trăsături esențiale ale unei clase de obiecte și distingîndu-se de alte noțiuni printr-un grad mare de generalitate (ex. „materie”, „spirit” etc., în timp ce „navetist”, „vînzător” etc. sînt noțiuni simple). 2. (FILOZ.) Formă de cunoaștere obținută prin abstractizarea caracteristicilor esențiale ale obiectelor. 3. Ciornă, schiță, bruion.