12 definiții pentru concentric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concéntric, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr concentrique] Care are același centru.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -e, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. Nămoluri groase se Învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392. Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57.

CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].

CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)

CONCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care au centrul comun. /<fr. concentrique

concentric a. se zice despre cercurile cu acelaș centru.

*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. concéntrică, pl. concéntrice

concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. sg. concéntrică, pl. concéntrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: concentric
concentric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concentric
  • concentricul
  • concentricu‑
  • concentrică
  • concentrica
plural
  • concentrici
  • concentricii
  • concentrice
  • concentricele
genitiv-dativ singular
  • concentric
  • concentricului
  • concentrice
  • concentricei
plural
  • concentrici
  • concentricilor
  • concentrice
  • concentricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concentric

  • 1. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Nămoluri groase se învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392.
      surse: DLRLC
    • Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Dispus circular în jurul unei părți centrale comune.
      surse: MDN '00
  • 2. (Despre predarea cunoștințelor) Organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar.
    surse: MDN '00

etimologie: