15 definiții pentru concentrație concentrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concentrație sf [At: LTR2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr concentration] 1-4 Concentrare. 5 (Chm) Raportul dintre cantitatea de substanță solidă, lichidă sau gazoasă dizolvată și cantitatea de solvent.

CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Cantitate de substanță dizolvată, conținută într-o anumită cantitate de solvent sau de soluție. – Din fr. concentration.

CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.

CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate a unui corp; raport dintre cantitatea de soluție (solidă, lichidă sau gazoasă) dizolvată și cantitatea de solvent,.sau dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de soluție obținută. Soluții de diverse concentrații. – Pronunțat: -ți-e.

CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].

CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration)

CONCENTRÁȚIE ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration

concentrațiune sf vz concentrație

CONCENTRAȚIÚNE s.f. v. concentrație.

concentrați(un)e f. 1. lucrarea de a concentra și starea lucrului concentrat; 2. reunirea trupelor într’un punct determinat.

*concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concentráție (-ți-e) s. f., art. concentráția (-ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (-ți-i-)

concentráție s. f. (sil. -ți-e), art. concentráția (sil. -ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCENTRÁȚIE s. v. tărie.

CONCENTRAȚIE s. tărie, (înv. și reg.) tărime. (~ vinului; ce ~ are vinul?)

Intrare: concentrație
concentrație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concentrație
  • concentrația
plural
  • concentrații
  • concentrațiile
genitiv-dativ singular
  • concentrații
  • concentrației
plural
  • concentrații
  • concentrațiilor
vocativ singular
plural
concentrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concentrațiune
  • concentrațiunea
plural
  • concentrațiuni
  • concentrațiunile
genitiv-dativ singular
  • concentrațiuni
  • concentrațiunii
plural
  • concentrațiuni
  • concentrațiunilor
vocativ singular
plural

concentrație concentrațiune

  • 1. chimie Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută.
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: tărie tărime un exemplu
    exemple
    • Soluții de diverse concentrații.
      surse: DLRLC

etimologie: