2 intrări

4 definiții

concatenát adj. m., pl. concatenáți; f . sg. concatenátă, pl. concatenáte

CONCATENÁT, -Ă adj. dispus în formă de lanț. (<lat. concatenatus)

CONCATENÁ, concatenez, vb. I. Tranz. A efectua o concatenare. – Din lat. concatenare.

concatená (a concatena) vb., ind. prez. 3 concateneáză

Intrare: concatena
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concatena concatenare concatenat concatenând singular plural
concatenea concatenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concatenez (să) concatenez concatenam concatenai concatenasem
a II-a (tu) concatenezi (să) concatenezi concatenai concatenași concatenaseși
a III-a (el, ea) concatenea (să) concateneze concatena concatenă concatenase
plural I (noi) concatenăm (să) concatenăm concatenam concatenarăm concatenaserăm, concatenasem*
a II-a (voi) concatenați (să) concatenați concatenați concatenarăți concatenaserăți, concatenaseți*
a III-a (ei, ele) concatenea (să) concateneze concatenau concatena concatenaseră
Intrare: concatenat
concatenat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concatenat concatenatul concatena concatenata
plural concatenați concatenații concatenate concatenatele
genitiv-dativ singular concatenat concatenatului concatenate concatenatei
plural concatenați concatenaților concatenate concatenatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

concatenat

  • 1. Dispus în formă de lanț.
    surse: MDN '00

etimologie:

concatena

  • 1. A efectua o concatenare.
    surse: DEX '09

etimologie: