9 definiții pentru concasor

concasór sn [At: Ltr2 / Pl: ~oáre / E: concasa + -tor] Mașină care sfărâmă materialele dure și semidure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care este folosită în industriile extractive sau de prelucrare.

CONCASÓR, concasoare, s. n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur.

CONCASÓR, concasoare, s. n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur.

CONCASÓR, concasoare, s. n. Mașină de sfărîmat materiale dure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care e folosită în industriile extractive sau de prelucrare. Concasorul cu ciocanul lui puternic sfărâma pietrele de pirită, umplând curtea cu huruitul lui înfundat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167-168, 6/1. Un nor de praf alb învăluie tot timpul concasorul, acoperind cu un strat gros fața, mîinile și hainele oamenilor. BOGZA, C. O. 182.

concasór s. n., pl. concasoáre

concasór s. n., pl. concasoáre

CONCASÓR s.n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. [Cf. fr. concasseur].

CONCASÓR s. n. utilaj de sfărâmat materiale (semi)dure, în industriile extractive sau de prelucrare. (<fr. concasseur)

CONCASÓR ~oáre n. Mașină folosită pentru a concasa materiale dure. /<fr. concasseur

Intrare: concasor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concasor concasorul
plural concasoare concasoarele
genitiv-dativ singular concasor concasorului
plural concasoare concasoarelor
vocativ singular
plural